joi, 8 martie 2012

Pictor de ocazie

As vrea sa-mi pun sufletul pe hartie,
sa-l desenez asa cum este el
si sa-l trimit prin posta,
tie, pe strada plopilor
acelasi cartier.
Iar tu o sa te miri.
Hartie,
mi-ai trimis, de ce?
Puteai sa desenezi ceva,
macar sa umplii foaia.
Iar eu, ca drept raspuns,
ti-oi spune
ca sufletul mi l-a sters ploaia
sau poate ca asa e el,
prea gol.
Speram c-o sa ma-intrebi...
vrei oare,
sa umplu golu' acela mare?
Ca e destul de-ncapatoare,
coala.
Iar eu cu bratele deschise,
speranta-n glas si ganduri interzise,
ti-oi oferi manunchiul de creioane,
sa-mi desenezi cu pete de culoare,
viata.