20

Mereu mi-am imaginat ca atunci cand voi implini 20 de ani, Zana Maseluta sau orice alt personaj fantastic imi va darui un sac plin cu sarcini, pe care se va astepta sa le indeplinesc cu punct si virgula. Ba sa termin cu studiile astea inutile care imi vor aduce o diploma, ba sa ma angajezi, idilic, dupa terminarea facultatii, ba sa am o relatie stabila, ba sa ma asez la casa mea, ba sa le fac alor mei un nepot sau doi sau trei, dupa caz.

Si daca in copilarie puteam da vina pe pubertate sau pe fazele de rebeliune ocazionale, acum cica, a venit timpul, sa fiu responsabila pentru toate actele mele si sa-ncerc sa ma integrez in societate. Si anume, sa pledez un individ comun, cu idei sau mai bine zis fara, si nerabdator sa ma las condus de un guvern "capabil".

Asa ca bun venit serviciu mediocru, bun venit concediu in Neptun, bun venit mancare la conserva.

Fara s-o mai lungesc, mi-am inceput prima zi din restul vietii mele fara bucuria infantila  de a-mi pune o dorinta inainte de a sufla in lumanari si de a crede ca se va indeplini. Si asta pentru ca traim intr-o lume in care speranta si visele, te ard la buzunar, crescand profitul medicamentelor antidepresive.

Asa ca la multi ani copila, cu parere de rau iti spun ca ai crescut.