marți, 28 iunie 2011

E dificil a accepta acel ceva ce nu poti intelege. I


     Am cautat raspunsurile, de care tu te-ai lepadat, ca un ateu ce-arunca invatatura crestina deoparte, ca mai apoi s-o strige disperat si s-o imbratiseze cu ambele maini, la prima deziluzie.Ti-am gasit raspunsurile atarnate in marul lui Adam, din Gradina Eden, dar fiindu-mi interzisa culegerea lor si nedorind dublarea pacatului stramosesc, mi-am lasat imaginatia sa prinda aripi si le-am compus eu. 

     Arhiva-mi personala cuprinde 60 de conversatii imaginare, pe un ton glacial, tinuta rigida si plamani plini de fum de tutun, cu mine. In perioada decembrie –mai, conversatiile au fost mereu prezente, mancandu-mi din timpul liber, dedicat plimbarilor amicale sau studiului suplimentar, toate desfasurandu-se in diverse locatii, surprinzator familiare mie: autobuz(orele 7:50 respectiv 14:20 sau 15:20), cladirea scolii, magazine si mai ales in pat.Da domnule!Acea mobila de lemn,potrivita lenevirii,relaxarii corpului,somnului eu o folosesc pentru conversatii! Dimineata,cand aman alarma cu sunet agasant,pentru inca 300 de secunde, noaptea tarziu si in alte momente ale zilei cand, faptul ca am o pozitie orizontala, fata de mobila din lemn de stejar din fata patului .ma ajuta sa conversez mai bine,sa-mi imaginez intregi linii de dialog.
 
      I-am marturisit unei prietene,despre conversatiile mele cu tine. Pe un ton sovaitor,mi-am smuls secretul din brate si i l-am incredintat cu scepticismul unui om de stiinta. Si neasteptatul(asteptat defapt de mine),s-a produs!Nefiind capabila sa ma inteleaga,sa ne inteleaga dragul meu,mi-a sugerat citez” cu cele mai bune intentii si pentru ca tine la prietenia noastra”,sa consult un medic si nu doctorul de familie,ci un specialist in boli mintale. Nu injur si nu as fi facut o exceptie de data asta,dar nici nu simteam furie in mine la gandul ca prietena mea,ma considera nebuna. De ce m-ar interesa?Nu am nevoie de afectivitatea ei oricum. Imi am sertarul unde-mi arhivez conversatiile cu tine si asta-mi ajunge. Ma lipsesc de orice sentiment de prietenie falsa si sezoniera. Si tu domnisoara,daca vei citi pagina asta,intamplator poate,imi vei da dreptate! Nu ma vad,peste 10 de ani,plimbandu-mi posibilul copil,probabil si preferabil baiat,posibil carliontat,preferabil cu ochii albastrii,in compania ta si a posibililor tai copii,preferabil 3,preferabil fete,posibil cu parul drept.Si nu ai cum sa ma condamni!Sau are?spune-mi dragule.. 

    Ratiunea-mi ofera cheia sertarului,unde-mi tin intrebarile si raspunsurile amandurora.Revoltata, pornesc un gest rapid,din incheietura,care se termina peste mana ei,intr-un moment de luciditate,intentionand ca ea,sa scape cheia sub podeaua de lemn de cires.Constient,doresc sertarul deschis permanent.De ce l-as incuia?De mi-as priva imaginatia de satisfacere?Numarul intrebarilor din cutia-mi craniana,sunt infinite si te au pe tine ca subiect.Isi doresc finalizarea,precum un adolescent cu chipul cicatrizat de acnee isi doreste orgasmul,inca de la prima zvacnitura simtita in madular,la privirea amanuntita a unei tinere femele.

Pagini de jurnal...prafuit de vreme

Conversatie cu viitorul

E  ora noua.Ora magica pentru mine.Imi incalzesc mainile reci cu ceasca de cafea si gatul totodata.Lichidul maroniu cu gust amar ,lapte si zahar, imi strabate corpul.Mereu mi s-a parut ca-mi trec lichidele  prin dreptul inimii..defapt doar cele reci.Stomacul meu scoate sunete ciudate,bizare..Nu am mancat nimic .Aer,pasta de dinti si cafea…Cele trei lucruri care mi-au atins buzele aspre.*By the way,lipbalm time!Acum sunt moi.*Deschid dreptunghiul din coltul drept (stanga ta) al ecranului si caut prin multitudinea de identitati false,una.Nu o gasesc…Indoiala,iar tresare in mine.*Am un déjà-vu.Imi place sentimentul de cunoscut,de atins ,de palpabil.Dispare.*Revin la forma mea geometrica.Scriu un status indiferent si plin de spleen,masca a sentimentelor.Astept reactii…reactii intarziate…Nimic?Se pare ca nu starnesc mila…Nici nu vroiam.Totusi o reactie la orizont?Sufar!Din plictiseala,scap in mod neintentionat ceasca de cafea pe podeaua de lemn,acoperita cu nailoane.*Am uitat sa precizez:MAAA MUTT! Undeva in familiarul Galati,prin 17. *Picaturile de cafea  amara,zahar si lapte se imprastie ca firele de mercur.Nu am vazut mercur niciodata.*Sa trec lucru asta de prima importanta in lista mea cu Must-uri.Gata!*Un prosop plusat  cu linii negre saruta cafeaua , nailonul , podeaua , pamantul..Picioarele-mi sunt ude…Zaharul e pe degetul mic,laptele pe celelalte..Trupul mie acoperit de material sintetic.Bluza lui cu doua marimi mai larga,neagra,cu aripi din ata alba pe spate.*Am purtat-o pana cand i-a disparut mirosul de el..Acum are iz de pufuleti,cafea amara,lapte,zahar si crema de corp.*Vreau mirosul!!! Il simteam parca mai des cand miroseam a el.*M-am gandit ca data viitoare sa-i jefuiesc dulapul,de unul-doua tricouri cu miros.Sunt tricouri de sentiment alea…Bine,unele si cu transpiratie.*Din cosul de rufe sau masina de spalat?Nu stiu.*Molecule de parfum de primavara rece,ma inconjoara…E perfecta atmosfera asta.Eu,laptopul,ceasca de cafea goala,bluza cu miros…Bine, ar fi genial daca telefonul nu ar mai bazai.Daaaaa!Inspiratie nu am.Scriu ca sa scriu ceva.Altfel,plictisesc lumea cu informatii de genu:”bluza cu miros” si prea multe detalii despre mine.Ma hotarasc sa inchei*Asteapta!Imi duc ceasca  de cafea amara la bucatarie.Incerc sa-mi citesc viitorul in zatul imprastiat pe fundul cestii.Degeaba.Vad totusi o luna…Vreo legatura oare?(Ciudat nu cred in destin)*Revin,imi trag bluza de pe umeri,o las sa cada si ma hotarasc s-o spal.Poate i-o voi da lui..Bluza cu miros?Poate ma va crede nebuna.De fapt,e el mai nebun ca mine.Liniste.Inchid laptopul.Tipicul sound de shut down al pc-ului si liniste din nou…Privesc  pe fereastra.Neinspirati parintii cand au facut-o asa mare…Pot vedea cainele vecinului.Deja-vu din nou.*Ador senzatia de cunoscut…De fapt am mai spus odata lucrul asta.*Tresar.Telefonul suna…Soneria cu ritm gales,e rock ce mai,balada..Rad.El e.Sa-l las sa astepte?Nu.Liniste va rog.Conversez cu viitorul.

Progresul


Univers abstract

Copil cu pupile patrate,
In universul tau cu tenta violet,
Ma gasesc printre copacii arsi de ploaia acida,
Impodobiti de anotimpul sufocant,
Cu fructe patrate.
Gandirea-ti este in figuri geometrice,
Iar doua drepte paralele suntem noi.

Destinul…
(Ciudat nu cred il el)
Ne-a blocat liftul fericirii,
Nevoiti fiind sa alergam scarile.
Pline de cuie,tinte,figuri geometrice cu colturile in sus.
Am fugit pana cand sangele talpilor mele,
Te-a numit rosul.

Prin ochii tai,
Ma vad patrata.
Vibratia interioara a corpului meu,retusa colturile.
Acum nu ma mai intep in pupilele tale,
Insa ,in mod bizar,ma vad schimonosita.
Sa fiu eu,
Sau inima-mi priveste in oglinda?



Anatomie

Am inima in loc de creier.
Miros cu degetul mare,
Insult cu cel din mijloc…
Sentimentele nu-mi sunt filtrate
Prin panza ratiunii.
Le las sa zboare,sa se amestece cu praf.
Creierul stopat de dorinta implinirii absolute,
Si-a gasit in atriul stang un spatiu vid.

Ratiune,
Unde tie senzorul,unde-ti sunt?
Nu tie teama c-o sa pierzi inc-un discipol?
Student al  coranului,bibliei
Al moralitatii.

Inima,
Tu de ce bati agale?
Am in ochi praf de amagire,cristale translucide milimetrice,
In care se oglindeste el.
Nu puteai gasi o cale?
Decat sa storc din mine lichidul suferintei,
Ore virgula minute perioada secunde
Mai bine mor o clipa.
Dupa,lumina.Fasii de curcubeu.
Zambet amar.

Am inima in loc de creier.
Si  refuz transplantul.

Timiditatea inceputului...

Am decis ca primele mele postari in acest blog, sa contina poeziile scrise de mine,jocuri de cuvinte de la inceputul lui 2010.


Tonuri de vopsea
 
Albastrule,
imi colorezi pielea in nuante de cer,
asteptand sa ma imprastii ca fumul de tigara…
Culoare rece,
ignori chemarea-mi tacuta
si speri sa ma dizolv in licoarea suferintei…
Nuanta eterna,
ma cuprinzi in uitare
si privesti cum pier in vid…


Traiesc...

Meditez asupra nemuririi sufletului,
profesez meseria vietii monotone,
prestez pe scena teatrului de papusi,
cuget asupra inutilitatii mele,
ma inchin la picioarele creatiei maiestuoase,
plec spre stele cu gandul..
Realizez existenta mea ca praf cosmic,
remarc mortalitatea fiintei umane,
observ cadavrele mergand,
imprastii ganduri cenusii spre soare,
mor pentru a ma reincarna,
renasc din propria cenusa ca pasarea Pheonix
Traiesc…

Conversatie cu ego-ul

Ma urmaresti:maresc pasul.
Ma privesti:m-ascund de tine.
Ma strigi:surzesc.
Ma iei de mana:mor.
Ma privesti din nou:pleoapele mi se lipesc,refuzand sa descopere ochii mari,de sticla,reci ca respiratia ta.
Ma saruti:raman nemiscata.
Te sarut.
Ma iei in brate:ma transform intr-o stanca.
Imi ceri iertare:plec.
Ma strigi:am disparut.


Metamorfoza

Cu unghiile mici,inclestate in carne,
Ma lupt sa tin in atriul stang,sentimente
In cutia cerebrala,frustrari
In ochi lacrimi…
Incerc sa-mi rescriu scenariul vietii,
Incerc sa-mi formez un automatism din uitare.
Sa-mi conving fiinta ca nu e pentru mine,
Acela ,ce mi-a injectat in buze amagirea.
Incerc sa uit putinele clipe de fericire efemera,
Extazul revederii,fiorul despartirii..
Si cad intr-o lume a geniului,
Ma inchid in turnul meu de fildes,
Si las sa se dizolve copilaria,
Pudoarea anilor fragili,
Sentimentul absolute nerealizat,
Rusinea puerila…
Starea de latenta,se instaleaza in cadavrul cald,
Lasand uitarea sa-l patrunda,
Sa-l transforme in portal,catre o lume paralela,
In care acela e doar un cuvant scris,
Pe`o frunza moarta,purtata de veacuri…