Temperaturi cu minus

E iarna si simt ca-ngheata totu-n mine. Frig afara, frig in suflet, frig in magazine.

Dimineti

Recunosc ca simt o oarecare melancolie la privirea cuplurilor inmuiate in iubire dimineata, cand eu doar biscuitii ii inmoi si nu in dragoste, ci in ceai de menta. Perechi, perechi, cu pas militaresc, antrenati sa-si poarte iubirea sus, indiferent de conditiile meteorologice, strabat trotuarele ude, spre scoala, serviciu, sau spre vreun parc necunoscut. Eu, cu pasi largi si repezi, cu parul zgribulit, cu fire de ceata dupa ureche, alerg frunzele in tonuri de arama, spre fidelul autobuz, ce mereu ma asteapta sa-mi poarte melancolia matinala spre alt cartier.

Deshidratare

Am inima-nsetata, caci de ceva timp niciun strop de iubire nu mi-a mai atins buzele.

A sasea zi de vara

Am prins putin timp liber, intre studiul intens al silogismelor si al operei Ion si mi-am permis putin relaxare. Si cum creierul mi-e suprasaturat de informatii, care mai de care mai inutile, nu pot decat sa-mi petrec o jumatate de ora scriind. Si nu comentarii la romana, ci banalitati. Pe fundal, Hungry ghosts- i don't think about you anymore but, i don't think about you anyless si ploaia. Stiu, cam lung numele melodiei, dar compenseaza prin sunete. Si asa ne relaxam... Pielea-mi miroase a mar verde si buclele a cocos. Imi plac momentele astea de singuratate, cand doar sufletul meu e in casa. Imi place singuratatea uneori. Ma ajuta sa gandesc lucid. Sunt independenta sentimental. In sfarsit! Era si timpul sa nu mai traiesc in trecut. Si e bine asa! Inima a invatat din nou sa bata singura si iubirea nu-mi mai pronunta numele. Sunt ca oricare alt om de pe strada acum. Nu mai patez trotuarul de regrete. Si mi-e bine!

Exclamatii

hai sa ne-intoarcem la muzica buna si la blugii rupti
hai sa fim copii din nou
hai sa citim o carte buna si nu horoscopul
hai sa respiram
hai sa mirosim pamantul
hai s-umblam desculti
hai sa ne lasam spalati de ploaie
hai sa ma saruti
hai sa luam primul tren spre oriunde
hai sa fredonam pe strada
hai sa ne-aruncam in mare
hai sa inotam goi
hai sa ne usuce soarele
hai sa fim doar noi
hai sa pipaim asfaltul
hai sa ne iubim sub luna
hai sa tremuram cu vantul
hai vino si fa-mi cununa

Revedere

ma ierti?
ma certi?
ma bati?
ma joci pe degete?
ce faci?
esti bine?
te doare?
esti mort?
mi se pare sau
m-ai uitat?
crestin?
ateu?
te minti?
ma mint?
cred eu...
mai bine?
mai rau?
la fel,
e fara tine...
suferi?
mori?
te doare?
esti bine?
ce faci?
ma joci pe degete?
ma bati?
ma certi?
ma ierti?

**

neintelese chipuri plang
neintelegerea celorlalti la colturi de strada
neintelegand de fapt, ca nimeni
nu are cum sa-i inteleaga.
nimic nu e de inteles
si chiar daca ne-am preface intelegatori,
pentru o zi s-avem intelegere in sange,
sa purtam o pancarta cu "sunt intelegator"
sigur tot pe noi ne-am intelege.
caci intelegerea nu dureaza mult
si intelegatorul rar il gasesti,
neintelegand de fapt neintelesul,
ca pentru a fi inteles
trebuie sa se inteleaga pe el, mai intai
si nu sa ceara intelegere.
asa ca neintelesilor,
nu va mai razvratiti atat
in incercarea de a iesi de sub anonimat
si chinuiti-va sa va-ntelegeti voi
si dupa poate va voi intelege.
ne-am inteles?

Copilarie

infasa-ma in dragoste
si lasa-ma sa stau langa soba,
s-aud cum trosnesc lemnele
si pe bunica cantand.
descalta-ma de ghete
si lasa-ma s-alerg prin racoare,
sa ma piste tantarii si poate,
o furnica viteaza.
impleteste-mi parul in cosite lungi,
asa cum facea bunica odata,
mangaie-ma si
da-mi sa mananc agude coapte.
spala-mi fata,
cu apa curata de ploaie
si crede-n continuare
ca-i apa de la Dumnezeu.

Ora de biologie

te-am disecat in
laboratorul de biologie
de la scoala.
te-am feliat usor
ca pe un mar copt

Inventar

Am creier.

Omniscient și omniprezent,

și rațiune

ce se simte ignorată.

Am ochi,

nu verzi, nu albastrii,

ci caprui

si ma simt onorata.

Am nas și gură  și bărbie,

și toate-s ale mele,

toate!Imperfecte,

dar curate

că  le curăț cu săpun.

Negativisme

nu  idolatrizez 

nu laud

nu admir 

doar critic.

te critic până-ți iese sângele pe nas

până-ți cresc membrane,

ce acoperă  timpane.

te critic până-ți cresc  unghiile din carne

și-și doresc sfâșierea mea.

te critic până sângele iți fierbe

și tulbur  iși schimbă  culoarea

te critic până-ți îngheață  privirea

și arunci în mine țurțuri.

nu plac

nu ador

nu iubesc

doar detest.

te detest pentru ce ai fost, ce ești și ce vei fi

fosilă  vie ,acoperită  de praf.

te detest pentru singurul neuron activ

și impotent pe care-l deții.

te detest pentru sămânța pe care-o porți

inlăuntrul tau.

pentru că  te  vei reproduce

te detest pentru aerul pe care-l consumi,

 om mediocru producător de rebuturi.

Da, tu!

insule!

trezește-te odată!

consideră  că  sunt ceasul tău deșteptător și 

oprește-mă  din bârâit pe noptieră.

ridică-te din pat și spală-te pe față , apoi

privește-ți chipul în oglindă  și

o să te vezi mâncat de viermi, poate

obrazul o să-ti  cadă  în chiuvetă,

dar tu n-o să observi.

o să  cobori în scară  și

o să  te-mpiedici de propria ta mână ,dar

o să te prefaci că  e câinele vecinului

și-o să mergi mai departe.

o să te plouă  cu fire de păr, dar

o să te scuturi și o  să-ti deschizi umbrela

gândindu-te că  dupa ploaie iese soarele.

de fapt ai chelit.

Pictor de ocazie

As vrea sa-mi pun sufletul pe hartie,
sa-l desenez asa cum este el
si sa-l trimit prin posta,
tie, pe strada plopilor
acelasi cartier.
Iar tu o sa te miri.
Hartie,
mi-ai trimis, de ce?
Puteai sa desenezi ceva,
macar sa umplii foaia.
Iar eu, ca drept raspuns,
ti-oi spune
ca sufletul mi l-a sters ploaia
sau poate ca asa e el,
prea gol.
Speram c-o sa ma-intrebi...
vrei oare,
sa umplu golu' acela mare?
Ca e destul de-ncapatoare,
coala.
Iar eu cu bratele deschise,
speranta-n glas si ganduri interzise,
ti-oi oferi manunchiul de creioane,
sa-mi desenezi cu pete de culoare,
viata.

Manifest

sunt acel 1% ce iubeste patimas,
indiferent de parerile prietenilor mei
sau ai tai.
sunt acea picatura de ploaie ce,
cu incapatanare ii tine piept vantului
si cade perpendicular pe pamantul impur.
sunt acel fir de iarba grasa, ce creste
mai sus decat celelalte fire,
doar pentru a le veghea noaptea
si a le apara de tantari.
sunt acea cana de cafea tare,
care te tine treaz pana in zori de zi,
cantandu-ti la ureche insomnia.
sunt acel 1% care respinge masa amorfa,
mereu instigator,
mereu in fata la revolte,
dar ultimul la plugusor.

Sub influenta antibioticelor

S-atunci cand raceala te bulverseaza si incepi sa ai halucinatii, la propriu, nu poti decat sa prinzi radacini in pat si sa-ti valorifici timpul cum poti. O carte buna, un ceai de menta cu lamaie si inspiratie nelimitata, e tot ceea ce detin si de care pot sa ma folosesc. Si cand ai sufletul incarcat si-o pagina goala in fata, te poti considera norocos, tu, tanar scriitor, pentru ca stii ca la sfarsitul zilei, esti mai usor cu 4 pagini mari de caiet pline ochi. Dar cum raceala nu-mi permite sa aberez prea mult, ma voi multumi doar cu 4 randuri, dintr-un doc virtual. In fond, trebuie sa profitam de tehnologie, altfel care ar mai fi rostul ei.

Indoiala

as vrea sa va pot spune, ca inca pot sa scriu
ca pot compune, modela cuvantul
dar sa va mint, eu nu stiu daca stiu
prefer sa tac, sa ma-nghita pamantul.