Ruga

ce-as putea sa spun, cand simt atat de multe?
si toate ce le simt, ma dor si stau sa ma inunde
si pielea-mi arde tare  si oasele ma dor
si fierbe totu-n mine, si cred ca am sa mor.

putere atat de mare, eu nu am, iti spun sincer
si-mi pun toata credinta in cel mai frumos inger,
sa te salveze tata, si sa te faca bine,
caci fara tine,nimic, nu are rost pe lume.

Esentiale

Si de vei avea vreodata certitudinea  ca ma detii, ca-ti apartin si ca ai oarecum drepturi invizibil "trasate" asupra mea, sa nu-mi oferi dragoste. Ma plictisesc repede si tu o sa fii dezamagit. Ofera-mi liniste mai bine, de ea nu ma satur niciodata. De liniste am nevoie si nu de sentimente care sa-mi mareasca  pulsul...

Rugaminte

si daca intr-o zi, vei vrea sa pleci, sa iei tot cu tine tot.
zambetul diminetilor senine
sa-l privesc, n-o sa mai pot.
mirosul de cafea si zahar si fumul de tutun innecacios,
pe toate sa le iei indata.
sa nu devii un mincinos
sau sa insiri povesti ciudate-n zile cu plictis morbid.
noi ne-am iubit pe-nserate
tii minte? doi copii fiind.
si chiar de luna cea mareata,iti va zambi pe cer, sa stii
ca eu am fost a ta craiasa
atunci si-n fiecare zi.

Ritual tomnatic

Cand ploua mi-amintesc de tine..stropii de ploaie ce se preling pe pervazul meu, ti-au absorbit rusinea ca un burete si stau si ma privesc prin geamul transparent de sticla ..acelasi lucru il fac si eu..ii urmaresc cu degetul aratator, ore intregi, pana imi ingheata pielea...
 Cand e frig si trist afara si e bine inauntru, tot de tine imi amintesc.. mi te imaginez ghemuit sub plapuma, tremurand sfios intr-un ritm necunoscut mie, care-mi starneste curiozitatea, strangandu-ti secretele la piept,pentru ati tine de cald..iar frigul de afara, patruns pe crapatura geamului din balcon, iti gadila degetele de la picioare,consecutiv..si cum nu crezi in mos ene si nici in mos craciun, niciodata nu adormi cand vrei..insomnia e afectiunea specifica tie.. pleoapele ti se inchid usor, doar cand gandul iti zboara incet la mine..si te lasi pierdut prin labirintul parului meu, pe care dealtfel,l-ai sarutat la miazazi..

Minti si tu, mint si eu

nu-mi place sa mint, dar o fac. nu pentru ca as fi pasionata de incalcarea anumitor principii pe care mi le impun, ci pentru ca e necesar. mint in fiecare zi. o mint pe mama, cand ma intreaba daca mi-am invatat sau daca mi-am luat vitaminele. imi mint prietenii, cand nu raspund la telefon,spunandu-le ca dormeam profund . imi mint profesorii in legatura cu absentele. mint chiar si cand vine vorba de lucruri mai grave, pe care incerc sa le ascund, sa le musamalizez, sa le simplific, complicandu-le in final. veti spune ca minciunile enumerate mai sus, sunt obisnuite, zilnilce si intradevar necesare.si in mod evident, nu sunt un material suficient de "nesomn" sau remuscari profunde. minciunile zilnice, fac parte din noi si sunt doar o modalitate de a ocoli adevarul si de a prelungi "preludiul durerii", daca il putem numi asa. insa, exista un anumit caz, in care minciuna contribuie la degradarea morala a subiectului. si in aceasta situatie nu incadram micile scuze zilnice. atunci cand minciuna este folosita pentru propriul comfort psihic, (situatie des intalnita in ziua de azi) atunci cand ne mintim singuri. perioada nu poate fi determinata si depinde de subiect. poti sa te minti ani intregi, ca de exemplu, x te iubeste si ca ar face orice pentru tine, ignorand toate semnalele evidente si gasindu-i scuze infinte. teama de a te confrunta cu adevarul, care sta in fata ta si iti face cu mana. refuzul de a privi si de a merge mai departe, dezvolta minciuna. care in timp, este intr-o relatie de dependenta cu tot ceea ce gandesti si simti, in legatura cu respectiva persoana. iti anesteziaza ratiunea, o lasa intr-o stare latenta, de neputinta. astfel, ramai tu, cu gandurile tale frumoase, cu povestea ta creionata in culori calde, pe care ceilalti nu o recunosc. a te minti singur cere timp si experienta. si cum logic ar fi, ca fiinte rationale ce suntem, sa invatam din greseli, pentru a ne facilita existenta si a ne oferi un comfort psihic, mi se pare aberanta, naivitatea persoanelor, care repeta aceeasi greseala, de nenumarate ori si au parte de finaluri triste, adevarate deja-vu-uri, insotite de binecunoscuta replica "nu o sa mai fac asta niciodata." si de jiginiri adresate propriei persoane. si nu vorbesc doar despre acest tip de minciuna sau doar despre acest tip de persoane. si adultii, de exmplu, se mint in fiecare zi, ca o sa le fie mai bine, desi nu observa nici o schimbare de decor. si alte nenumarate exemple... concluzia ar fi una. suntem un popor de mincinosi, trasatura generalizata la orice popor. si nu in sensul rau...putem sa o consideram o caracteristica a adaptarii, o unealta folosita de-a lungul timpului, pentru obtinerea anumitor lucruri, mai usor sau pansamente provizorii, care doar iti dau senzatia unei ameliorari.un lucru e sigur...am facut mincina celebra, o reinventam in fiecare deceniu.

De maine...

De maine nu o sa-mi mai pese!Nu o sa-mi mai pese,pentru ca nu se merita domnule!Pur si simplu...Nu se merita nici macar sa detaliez subiectul.Promit ca nu ma mai complic,o sa urmez linii drepte,curate,care sa ma conduca la ceva sigur.La revederea aventura,la revedere suspans.Prefer orice altceva in schimb.Si hai,organizarea obiective pentru urmatorul an!Va vreau aliniate,evindetiate cu carioca.De maine,nu o sa-mi mai pese.De maine,nu de azi...

Ps: Caut spatiu pentru depozitarea fluturilor din stomac.

Decizii bune si nu prea

Mereu am avut convingerea ca soarta ti-o faci tu, ti-o desenezi cu propriul manuchi de creioane, ti-o modelezi ca o bucata de plastilina moale... Nu cred in destin si nimic nu ma face sa ma razgandesc.
Convingerile raman convingeri chiar daca o "duzina" de oameni iti ofera cele mai puternice contraargumente. Asta se datoreaza probabil si gradului semnificativ de incapatanare cu care m-am nascut si pe care il afisez de fiecare data cand mi se permite (sau nu).

De aici si importanta deciziilor benefice si mai putin benefice,pe care le luam. Urmarile deciziilor luate raman gravate si ne schimba drumul vietii, in fel si chip. Iar noi, ca persoane capabile de a ne asuma responsabilitatea deciziilor luate anterior, trebuie sa suportam consecintele si sa afisam o imagine de neclintit, imuna la sentimente. Daca nu reactionezi in felul acesta, esti considerat slab, prea emotiv, distrat de la scopul principal pe care ti l-ai propus sau pe care il urmezi inconstient, indrumat de un instinct propriu.

Si daca nu ai niciun scop? Daca scopul tau este acela de a te reproduce, de a perpetua specia si atat? Sau daca crezi cu convingere in destin si consideri o pierdere de timp toate deciziile luate in interesul propriu, pentru ca in final, destinul iti este scris si tu nu-l poti schimba?  Aceasta terorie asupra vietii mi se pare una pasiva, sedentara care nu incurajeaza omul spre progres.

Revenind asupra titlului, deciziile sunt influentate de capacitatea noastra de a le percepe, ele fiind modelate dupa propriul nostru tip de temperament si de felul cum abordam o problema. Mi s-a intamplat des, sa iau decizii gresite si nu pentru ca nu as fi stiut sa disting raul de bine sau esentialul de secundar ,ci pentru ca, in mod constient am actionat nu pentru propriul bine, ci pentru binele altuia.

E dificil a accepta acel ceva ce nu poti intelege. I

     Am cautat raspunsurile, de care tu te-ai lepadat, ca un ateu ce-arunca invatatura crestina deoparte, ca mai apoi s-o strige disperat si s-o imbratiseze cu ambele maini, la prima deziluzie.Ti-am gasit raspunsurile atarnate in marul lui Adam, din Gradina Eden, dar fiindu-mi interzisa culegerea lor si nedorind dublarea pacatului stramosesc, mi-am lasat imaginatia sa prinda aripi si le-am compus eu. 

     Arhiva-mi personala cuprinde 60 de conversatii imaginare, pe un ton glacial, tinuta rigida si plamani plini de fum de tutun, cu mine. In perioada decembrie –mai, conversatiile au fost mereu prezente, mancandu-mi din timpul liber, dedicat plimbarilor amicale sau studiului suplimentar, toate desfasurandu-se in diverse locatii, surprinzator familiare mie: autobuz(orele 7:50 respectiv 14:20 sau 15:20), cladirea scolii, magazine si mai ales in pat.Da domnule!Acea mobila de lemn,potrivita lenevirii,relaxarii corpului,somnului eu o folosesc pentru conversatii! Dimineata,cand aman alarma cu sunet agasant,pentru inca 300 de secunde, noaptea tarziu si in alte momente ale zilei cand, faptul ca am o pozitie orizontala, fata de mobila din lemn de stejar din fata patului .ma ajuta sa conversez mai bine,sa-mi imaginez intregi linii de dialog.
 

      I-am marturisit unei prietene,despre conversatiile mele cu tine. Pe un ton sovaitor,mi-am smuls secretul din brate si i l-am incredintat cu scepticismul unui om de stiinta. Si neasteptatul(asteptat defapt de mine),s-a produs!Nefiind capabila sa ma inteleaga,sa ne inteleaga dragul meu,mi-a sugerat citez” cu cele mai bune intentii si pentru ca tine la prietenia noastra”,sa consult un medic si nu doctorul de familie,ci un specialist in boli mintale. Nu injur si nu as fi facut o exceptie de data asta,dar nici nu simteam furie in mine la gandul ca prietena mea,ma considera nebuna. De ce m-ar interesa?Nu am nevoie de afectivitatea ei oricum. Imi am sertarul unde-mi arhivez conversatiile cu tine si asta-mi ajunge. Ma lipsesc de orice sentiment de prietenie falsa si sezoniera. Si tu domnisoara,daca vei citi pagina asta,intamplator poate,imi vei da dreptate! Nu ma vad,peste 10 de ani,plimbandu-mi posibilul copil,probabil si preferabil baiat,posibil carliontat,preferabil cu ochii albastrii,in compania ta si a posibililor tai copii,preferabil 3,preferabil fete,posibil cu parul drept.Si nu ai cum sa ma condamni!Sau are?spune-mi dragule.. 

    Ratiunea-mi ofera cheia sertarului,unde-mi tin intrebarile si raspunsurile amandurora.Revoltata, pornesc un gest rapid,din incheietura,care se termina peste mana ei,intr-un moment de luciditate,intentionand ca ea,sa scape cheia sub podeaua de lemn de cires.Constient,doresc sertarul deschis permanent.De ce l-as incuia?De mi-as priva imaginatia de satisfacere?Numarul intrebarilor din cutia-mi craniana,sunt infinite si te au pe tine ca subiect.Isi doresc finalizarea,precum un adolescent cu chipul cicatrizat de acnee isi doreste orgasmul,inca de la prima zvacnitura simtita in madular,la privirea amanuntita a unei tinere femele.

Pagini de jurnal...prafuit de vreme

Conversatie cu viitorul

E  ora noua.Ora magica pentru mine.Imi incalzesc mainile reci cu ceasca de cafea si gatul totodata.Lichidul maroniu cu gust amar ,lapte si zahar, imi strabate corpul.Mereu mi s-a parut ca-mi trec lichidele  prin dreptul inimii..defapt doar cele reci.Stomacul meu scoate sunete ciudate,bizare..Nu am mancat nimic .Aer,pasta de dinti si cafea…Cele trei lucruri care mi-au atins buzele aspre.*By the way,lipbalm time!Acum sunt moi.*Deschid dreptunghiul din coltul drept (stanga ta) al ecranului si caut prin multitudinea de identitati false,una.Nu o gasesc…Indoiala,iar tresare in mine.*Am un déjà-vu.Imi place sentimentul de cunoscut,de atins ,de palpabil.Dispare.*Revin la forma mea geometrica.Scriu un status indiferent si plin de spleen,masca a sentimentelor.Astept reactii…reactii intarziate…Nimic?Se pare ca nu starnesc mila…Nici nu vroiam.Totusi o reactie la orizont?Sufar!Din plictiseala,scap in mod neintentionat ceasca de cafea pe podeaua de lemn,acoperita cu nailoane.*Am uitat sa precizez:MAAA MUTT! Undeva in familiarul Galati,prin 17. *Picaturile de cafea  amara,zahar si lapte se imprastie ca firele de mercur.Nu am vazut mercur niciodata.*Sa trec lucru asta de prima importanta in lista mea cu Must-uri.Gata!*Un prosop plusat  cu linii negre saruta cafeaua , nailonul , podeaua , pamantul..Picioarele-mi sunt ude…Zaharul e pe degetul mic,laptele pe celelalte..Trupul mie acoperit de material sintetic.Bluza lui cu doua marimi mai larga,neagra,cu aripi din ata alba pe spate.*Am purtat-o pana cand i-a disparut mirosul de el..Acum are iz de pufuleti,cafea amara,lapte,zahar si crema de corp.*Vreau mirosul!!! Il simteam parca mai des cand miroseam a el.*M-am gandit ca data viitoare sa-i jefuiesc dulapul,de unul-doua tricouri cu miros.Sunt tricouri de sentiment alea…Bine,unele si cu transpiratie.*Din cosul de rufe sau masina de spalat?Nu stiu.*Molecule de parfum de primavara rece,ma inconjoara…E perfecta atmosfera asta.Eu,laptopul,ceasca de cafea goala,bluza cu miros…Bine, ar fi genial daca telefonul nu ar mai bazai.Daaaaa!Inspiratie nu am.Scriu ca sa scriu ceva.Altfel,plictisesc lumea cu informatii de genu:”bluza cu miros” si prea multe detalii despre mine.Ma hotarasc sa inchei*Asteapta!Imi duc ceasca  de cafea amara la bucatarie.Incerc sa-mi citesc viitorul in zatul imprastiat pe fundul cestii.Degeaba.Vad totusi o luna…Vreo legatura oare?(Ciudat nu cred in destin)*Revin,imi trag bluza de pe umeri,o las sa cada si ma hotarasc s-o spal.Poate i-o voi da lui..Bluza cu miros?Poate ma va crede nebuna.De fapt,e el mai nebun ca mine.Liniste.Inchid laptopul.Tipicul sound de shut down al pc-ului si liniste din nou…Privesc  pe fereastra.Neinspirati parintii cand au facut-o asa mare…Pot vedea cainele vecinului.Deja-vu din nou.*Ador senzatia de cunoscut…De fapt am mai spus odata lucrul asta.*Tresar.Telefonul suna…Soneria cu ritm gales,e rock ce mai,balada..Rad.El e.Sa-l las sa astepte?Nu.Liniste va rog.Conversez cu viitorul.

Progresul

Univers abstract

Copil cu pupile patrate,
In universul tau cu tenta violet,
Ma gasesc printre copacii arsi de ploaia acida,
Impodobiti de anotimpul sufocant,
Cu fructe patrate.
Gandirea-ti este in figuri geometrice,
Iar doua drepte paralele suntem noi.

Destinul…
(Ciudat nu cred il el)
Ne-a blocat liftul fericirii,
Nevoiti fiind sa alergam scarile.
Pline de cuie,tinte,figuri geometrice cu colturile in sus.
Am fugit pana cand sangele talpilor mele,
Te-a numit rosul.

Prin ochii tai,
Ma vad patrata.
Vibratia interioara a corpului meu,retusa colturile.
Acum nu ma mai intep in pupilele tale,
Insa ,in mod bizar,ma vad schimonosita.
Sa fiu eu,
Sau inima-mi priveste in oglinda?

Anatomie

Am inima in loc de creier.
Miros cu degetul mare,
Insult cu cel din mijloc…
Sentimentele nu-mi sunt filtrate
Prin panza ratiunii.
Le las sa zboare,sa se amestece cu praf.
Creierul stopat de dorinta implinirii absolute,
Si-a gasit in atriul stang un spatiu vid.

Ratiune,
Unde tie senzorul,unde-ti sunt?
Nu tie teama c-o sa pierzi inc-un discipol?
Student al  coranului,bibliei
Al moralitatii.

Inima,
Tu de ce bati agale?
Am in ochi praf de amagire,cristale translucide milimetrice,
In care se oglindeste el.
Nu puteai gasi o cale?
Decat sa storc din mine lichidul suferintei,
Ore virgula minute perioada secunde
Mai bine mor o clipa.
Dupa,lumina.Fasii de curcubeu.
Zambet amar.

Am inima in loc de creier.
Si  refuz transplantul.

Timiditatea inceputului...

Am decis ca primele mele postari in acest blog, sa contina poeziile scrise de mine,jocuri de cuvinte de la inceputul lui 2010.


Tonuri de vopsea
 

Albastrule,
imi colorezi pielea in nuante de cer,
asteptand sa ma imprastii ca fumul de tigara…
Culoare rece,
ignori chemarea-mi tacuta
si speri sa ma dizolv in licoarea suferintei…
Nuanta eterna,
ma cuprinzi in uitare
si privesti cum pier in vid…


Traiesc...

Meditez asupra nemuririi sufletului,
profesez meseria vietii monotone,
prestez pe scena teatrului de papusi,
cuget asupra inutilitatii mele,
ma inchin la picioarele creatiei maiestuoase,
plec spre stele cu gandul..
Realizez existenta mea ca praf cosmic,
remarc mortalitatea fiintei umane,
observ cadavrele mergand,
imprastii ganduri cenusii spre soare,
mor pentru a ma reincarna,
renasc din propria cenusa ca pasarea Pheonix
Traiesc…

Conversatie cu ego-ul

Ma urmaresti:maresc pasul.
Ma privesti:m-ascund de tine.
Ma strigi:surzesc.
Ma iei de mana:mor.
Ma privesti din nou:pleoapele mi se lipesc,refuzand sa descopere ochii mari,de sticla,reci ca respiratia ta.
Ma saruti:raman nemiscata.
Te sarut.
Ma iei in brate:ma transform intr-o stanca.
Imi ceri iertare:plec.
Ma strigi:am disparut.

Metamorfoza

Cu unghiile mici,inclestate in carne,
Ma lupt sa tin in atriul stang,sentimente
In cutia cerebrala,frustrari
In ochi lacrimi…
Incerc sa-mi rescriu scenariul vietii,
Incerc sa-mi formez un automatism din uitare.
Sa-mi conving fiinta ca nu e pentru mine,
Acela ,ce mi-a injectat in buze amagirea.
Incerc sa uit putinele clipe de fericire efemera,
Extazul revederii,fiorul despartirii..
Si cad intr-o lume a geniului,
Ma inchid in turnul meu de fildes,
Si las sa se dizolve copilaria,
Pudoarea anilor fragili,
Sentimentul absolute nerealizat,
Rusinea puerila…
Starea de latenta,se instaleaza in cadavrul cald,
Lasand uitarea sa-l patrunda,
Sa-l transforme in portal,catre o lume paralela,
In care acela e doar un cuvant scris,
Pe`o frunza moarta,purtata de veacuri…