luni, 4 iulie 2011

Decizii bune si nu prea

Mereu am avut convingerea ca soarta ti-o faci tu, ti-o desenezi cu propriul manuchi de creioane, ti-o modelezi ca o bucata de plastilina moale... Nu cred in destin si nimic nu ma face sa ma razgandesc.
Convingerile raman convingeri chiar daca o "duzina" de oameni iti ofera cele mai puternice contraargumente. Asta se datoreaza probabil si gradului semnificativ de incapatanare cu care m-am nascut si pe care il afisez de fiecare data cand mi se permite (sau nu).

De aici si importanta deciziilor benefice si mai putin benefice,pe care le luam. Urmarile deciziilor luate raman gravate si ne schimba drumul vietii, in fel si chip. Iar noi, ca persoane capabile de a ne asuma responsabilitatea deciziilor luate anterior, trebuie sa suportam consecintele si sa afisam o imagine de neclintit, imuna la sentimente. Daca nu reactionezi in felul acesta, esti considerat slab, prea emotiv, distrat de la scopul principal pe care ti l-ai propus sau pe care il urmezi inconstient, indrumat de un instinct propriu.

Si daca nu ai niciun scop? Daca scopul tau este acela de a te reproduce, de a perpetua specia si atat? Sau daca crezi cu convingere in destin si consideri o pierdere de timp toate deciziile luate in interesul propriu, pentru ca in final, destinul iti este scris si tu nu-l poti schimba?  Aceasta terorie asupra vietii mi se pare una pasiva, sedentara care nu incurajeaza omul spre progres.

Revenind asupra titlului, deciziile sunt influentate de capacitatea noastra de a le percepe, ele fiind modelate dupa propriul nostru tip de temperament si de felul cum abordam o problema. Mi s-a intamplat des, sa iau decizii gresite si nu pentru ca nu as fi stiut sa disting raul de bine sau esentialul de secundar ,ci pentru ca, in mod constient am actionat nu pentru propriul bine, ci pentru binele altuia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu