Dimineti

Recunosc ca simt o oarecare melancolie la privirea cuplurilor inmuiate in iubire dimineata, cand eu doar biscuitii ii inmoi si nu in dragoste, ci in ceai de menta. Perechi, perechi, cu pas militaresc, antrenati sa-si poarte iubirea sus, indiferent de conditiile meteorologice, strabat trotuarele ude, spre scoala, serviciu, sau spre vreun parc necunoscut. Eu, cu pasi largi si repezi, cu parul zgribulit, cu fire de ceata dupa ureche, alerg frunzele in tonuri de arama, spre fidelul autobuz, ce mereu ma asteapta sa-mi poarte melancolia matinala spre alt cartier.