Viata dupa "Te iubesc"

M-am trezit intr-o minunata seara de vara, cu aceste 2 cuvinte iesindu-mi pe gura. Declaratia alimentata si de hormoneii specifici unei anumite perioade din luna, n-a fost nici prea siropoasa, dar nici total lipsita de emotie. Si dupa ce prosopul a fost aruncat, m-am gasit asteptand o reactie pe care mi-o doream a fi pozitiva. Si am primit-o. Te iubesc-ul numarul doi si-a facut aparitia, topaind si impartind inimioare de turta dulce in stanga si-n dreapta. Pisici, catei, iepurasi, cupidoni, curcubee, inimioare si sclipici, toate adunate la un loc. 

Poate va intrebati unde este problema. Intradevar, lipseste drama din aceasta povestioara semi-plictisitoare. 

Cum aceste 2 cuvinte marcau in capul meu, un nivel, pe care aparent l-am trecut cu un highscore, ma intreb acum ce urmeaza dupa el? Ti se simplifica viata amoroasa ca si cum ai pocni din degete? 

Si-ar fi urmatoarele scenarii.

Uita sa cumpere paine. “Nu-i nimic draga, te iubesc indeajuns de mult sa pun de-o mamaliga.”

Va certati. “Te iubesc cu 12 procente mai putin acum.”

Cand e totul bine si frumos. “Te iubesc. Si de data asta nu e santaj emotional.”

E gelos. “Stii ca doar pe tine te iubesc.”

Il superi.  “Lasa ca stiu ca ma iubesti si o sa ma ierti.”

E ciudat cum aceste 2 cuvinte, odata spuse pot inlocui propozitii, chiar fraze. Ce-i aia scuza sau monolog despre cat de mult regreti sau poezii pe post it -uri scrise in pauza de pranz? 

Un te iubesc este ca un as in maneca scos la momentul potrivit. Precum bagheta care a transformat dovleacul in caleasca si pe cenusareasa intr-o tanara domnita demna de un print.

Nu, acum serios, spuneti-mi si mie ca-s noua in domeniu, cum e viata dupa te iubesc?